Ce poti spune, am ramas impresionat de vitalitatea Maestrului Ion Lucian, un Om care si-a pus toata inima pentru ca acest lacas sa functioneze, pentru cine?pentru copii, ei bine acesti oameni cu suflet de copil au ales sa nu abandoneze proiectul TEATRUL EXCELSIOR si bine au facut। Este un fel de rasu' plansu'...da-ti voie sa va dau un citat din invitatia lansata cu prilejul acestui minunat si emotionant moment: "Aveti ocazia sa vedeti CUM va arata noua Sala Excelsior, primul si singurul teatru construit in ultima suta de ani!"-trist nu? sa plangi sau sa razi? Sa plangem asa cum Ion Lucian a facut-o cu emotie in glas rostind primele vorbe de pe scena inca neterminata a teatrului, cu bucuria in lacrimile ce i se scurgeau usor pe fata. sa plangem pentru ca vedem societatea si copii cu limbaj si "factura americaneasca" injurand birjreste peste tot, prin metrou, prin autobu z, si cel mai grav in salile de clasa.colegi de banca care se injura "in gluma" de mama dupa care mandrii de "luarea de pozitie" reactioneaza urat tot catre cel care este vadit deranjat spunandu-i- " hai ma ca am glumit, ce te superi" - asta este societatea! societatea este bolnava fara dar si poate dragii mei. nu, nu este bolnava de-o boala asa cum este pentru omenire cancerul devastator de vieti si destine, ci de IGNORANTA! Ignoranta si superficialitatea este un semn ca nu mai avem un drum, ca in loc sa mergem pe un drum drept mergem d'aiurea prin tot soiul de cotloane si hatisuri care mai de care mai intortocheate. mi-e sila de viitor...care viitor? pe principiul viitor mandru tara noatra are! pai nu exista este ceva asa, cum sa zic, atata de implacabil...cumva ma leg in scrierea mea si de postarea anterioara cand elogiam rolul spectatorului in viata ta si-a mea, si-a altora, evident la modul general. atunci cand ajungi sa ai asemenea sentimente, cand ajungi sa fii scrbit realmente inseamna ca singura masura este resemnarea! sunt cam inversunat recunosc... La un moment dat m-am apropiat de domnul Ion Lucian amintindu-i de bucuria pe care am avut-o atunci cand ascultam povesti pe placa -discul acela de vinil- "Nastratin Hogea" in interpretarea superba a domniei sale. s-a uitat mirat la mine, parca nu-i venea a crede, va jur. Bucuria a fost deasemenea si de partea mea, am avut bucuria sa vad oameni-copii, copii mari ai timpului acesta, l-as numi aici pe stimabilul si adorabilul Aurel Mitran -omul care aduce zambete in dar - , pe - Ciocu pentru cunoscatori -,pe numele sau Mircea Vintila, pe tanarul si simpaticul Nicu Alifantis - cu care am stat de vorba si avea aceeasi revolta a spiritului, o usora resemnare in fata balastului si-a prostului gust ce a invadat stilul folk, in genere pentru gustul ce ti-l lasa societatea romaneasca, Doru Stanculescu,si nu in ultimul rand Alexandru Andries. OAMENI care au creat ceva, oameni care au vibrat impreuna cu inegalabila lor PUTERE A SPIRITULUI pentru ca lucrurile sa se schimbe.sa aveti sanatate dragilor sa tineti aprinsa lumina sufletelor noastre, La Multi Ani dragi actori ai teatrului Excelsior, La Multi Ani Maestre Ion lucian, dumnezeu sa va dea sanatate si numai bucurii! Inchiei intr-o nota usor trista, rugandu-te pe tine cel care ai parcurs cu inima deschisa acest text sa nu...sa nu...sa nu...te RESEMNEZI!am sa postez si oaresce fotografii pe care le-am facut cu ocazia acestei mari bucurii dintr-o sala mica si nevaruita si neterminata cu peretii nefatuiti de pe strada academiei, blocul excelsior!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu